Reproșurile și lamentările nu sunt decât partea vizibilă a icebergului. Ceea ce rămâne ascuns, dedesubt e suferință, dezamăgire, frustrare și lipsă.
De obicei, un individ e complex, profund, și de multe ori nici nu își dă seama. În relații reușim de puține ori să ne concentrăm cu adevărat pe nevoi, să le comunicăm celuilalt. Ne concentrăm pe dorințe.
Iar adevăratele nevoi, pe care ar trebui să ne focusăm, rămân neîndeplinite și nespuse. Toate acestea ajung să fie mai complicate în cuplu, unde adeseori uităm faptul că nu e vorba numai de NOI, ci de NOI și EU + EU.
Confuzia aceasta duce de multe ori la sentimentul că nu suntem înțeleși, recunoscuți, acceptați, sentiment cu atât mai intolerabil, cu cât vine din partea ființei iubite... care, desigur "ar trebui să mă înțeleagă".
Confuzia dintre EU și TU ascunde uneori o dorință de posesie și dispune de-o asemenea putere, încât e greu să i te sustragi, deoarece e enunțată în termeni de iubire și cu bune intenții. Astfel, a face totul în locul celuilalt, a-i anticipa dorințele, a i-o lua înainte și a-i propune:
"M-am gândit că ai vrea să..."
"Știu că-ți place..."
"Am ales pentru tine, pentru că știu că-ți face plăcere...", înseamnă să-l lipsești pe celălalt de spațiul necesar prin care să poată vorbi despre propriile nevoi.
Aș vrea ca partenerul meu să aibă aceleași convingeri și ideologii care îmi sunt și mie pe plac.
Un alt pericol care apare în cuplu e momentul în care credem că ne cunoaștem atât de bine partenerul, încât știm ce gândește. În cazul acesta, apare un dialog ireal, bazat pe presupoziții, care îl înlocuiește pe cel real, ducând în timp la erodarea comunicării și a relației.
"Îmi pun tot felul de întrebări în legătură cu el, răspund eu în locul lui, îmi închipui sentimentele lui, apoi îmi spun: nu răspunde niciodată când îi pun o întrebare", sau "Nu ți-am vorbit niciodată despre asta, fiindcă știam că n-ai chef să mă asculți".
Aceste metode indirecte de a evita dialogul sunt generate de numeroasele temeri ce există în cuplu: teama de a te alege cu un refuz, riscul de a fi judecat, respins, devalorizat, teama de a nu fi înțeles, de a nu ști cum să spui, teama de a-l răni pe celălalt.
Orice relație reprezintă o luptă între acești poli: apropiere, unitate, stabilitate, autonomie și independență, luptă care duce atât la conflicte interioare cât și la conflict între cei doi.
În mod constant avem obiceiul de a face proiecții asupra celuilalt.
"Dacă eu judec într-un anumit fel, cred că și celălalt folosește același tip de raționament"
Totodată dorințele și pretențiile pot fi exprimate și sub formă de reproșuri:
"Trebuie să-i facă plăcere, căci și mie îmi place ce-i place lui... dacă nu-i place, îmi răpește propria mea plăcere".
Dorința noastră de a-l schimba pe celălalt este ceva frecvent. E foarte greu să-ți dai seama că într-un cuplu, partenerii au o influență egală asupra interacțiunii și dinamicii relației.
Neînțelegerile, erorile, ca și împărtășirea au loc între două persoane.
Comentários