În general sunt mai puține probleme atunci când avem de gestionat discuții dificile, sau dorim să impunem limite persoanelor care nu ne sunt apropiate. E destul de ușor să impui limite și să transmiți ceea ce te deranjează portarului, vâzătoarei sau administratorului.
Însă complicațiile apar atunci când e vorba de familie, prieteni, iubit/iubită.
De ce se întâmplă așa?
Nu dorim să îi rănim.
Nu dorim ca ei să își schimbe atitudinea sau sentimentele față de noi- să ne eticheteze ca fiind egoiști, răi, agresivi, etc...
Sau poate ne temem, că deși vom exprima ceea ce ne deranjează și vom reuși să impunem limite, nu vom fi cu adevărat ascultați și nimic nu se va schimba. Vor continua sa se comporte la fel față de noi.
Nereușind să impui anumite limite sănătoase sau nereușind să faci managementul conflictelor sau discuțiilor dificile, vei rămâne în acea situație neplăcută, la care se vor mai adouga și altele, în viitor. Te vei simți tracasat și frustrat, de fiecare dată.
Ba mai mult, vei ajunge să te superi pe tine când vei ajunge din nou și din nou în aceleași situații.
Ceea ce ne împiedică în a impune limite sau a verbaliza clar și hotărât ceea ce ne deranjează sunt temerile care apar în momentele respective: teama că l-ai putea răni pe celălalt, teama că ai putea părea rău/rea - și nu vrei să fii un om rău.
Nu ai nici o șansă să îl rănești pe celălalt, să îi rănești sentimentele, atâta timp cât reconsideri conflictul sau discuția din perspectiva unei opinii. O opinie este o părere. Cu toții avem păreri.
Le putem împărtăși sau nu. Faptul că eu nu îți împărtășesc o opinie, nu are nici o legătură cu setimente mele pentru tine, sau sentimentele tale pentru mine, sau identitatea ta.
Încearcă întodeauna să reduci la minimum rănirea sentimentelor celor din jur, printr-o combinație de politețe și sinceritate, astfel încât să continui să fii privit cu ochi buni.
Pe scurt, comunică asertiv!
Familia:
Refuză să joci jocul rușinii și vinovăției. Și conflictele cu familia încep tot de la divergențe de opinii. Doar că în familie, sau când e vorba de persoane foarte apropiate, implicarea emoțională e mult mai crescută, iar teama de a-i răni e direct proporțională cu aceasta.
Așa că ajungem să ne simțim obligați, vinovați și cedăm în a ne mai face auzită opinia. Iar la sfârșit ajungem să fim frustrați și furioși pe noi pentru că am ajuns din nou în această situație.
Pentru data viitoare, când mai ajungi într-o situație asemănătoare, dă-ți voie să faci un mic experiment: dă-ți voie să nu fii de acord și să îți susții opinia, fără vinovăție sau rușine.
Dă-ți voie să spui ceea ce crezi și dă-ți voie să simți ceea ce simți. Fără vinovăție și rușine!
Pentru că rușinea te face să te simți singur și izolat, iar vinovăția e produsul ei direct.
În loc să te simți vinovat, obligat, ai putea să te simți bine în pielea ta, lipsit de griji și plin de bunăvoință.
Ca să ajungi acolo, înseamnă să înveți să ai grijă de tine, în primul rând.
Înseamnă a învăța să spui NU: “Nu vreau”, “Nu am timp”, “Nu imi pot permite”.
Înseamnă să te eliberezi de grijile, de anxietatea, de teama și de vinovăția asociate cu răspunsul negativ.
Ține minte încă ceva: Tu nu ai nici un control asupra gândurilor celorlalți oameni. Atunci când vine vorba de maniera în care îi afectează pe ceilalți deciziile tale, singurul lucru pe care îl poți controla este comportamentul tău legat de sentimentele lor, nicidecum opiniile lor.
Ești totuși îngrijorat/îngrijorată că prietenii sau familia s-ar putea înfuria dacă le-ai spune politicos adevărul? Înseamnă că îți faci prea multe griji. Nu e necesar deloc să îți faci griji, pentru că ai ținut cont de sentimentele și opiniile tuturor - inclusiv ale tale - înainte de a acționa.
Comunică într-un mod onest și politicos sentimentele și opiniile tale!
Comments