Îmi închipui că toți ne dorim relații sociale și afective mai armonioase cu cei din jur. Relații în care să fim autentici, să fim “în flow”.
Dar ce se întâmplă cu relațiile noastre atunci când nouă ne lipsește încrederea în propriile forțe și nu avem încredere în noi?
Dacă nu avem încredere în competențele și în valoarea personală, ajungem să ne simțim vulnerabili și ne este teamă. În urma acestor temeri resimțite vom face tot ce este necesar pentru a căuta siguranță. Când simte că îi este frică, ființa umană caută siguranță. iar dacă nu o găsește în sine, o caută în alte părți. Dar senzația de siguranță pe care o putem obține din exterior nu e una autentică și nu rezolvă problema reală. Acea impresie de siguranță nu durează în timp, va cere să fie reînnoită permanent. Iar în timp, va genera dependență.
Dependența de alții (practic de validări, venite din exterior) ne împiedică să dobândim sentimentul de siguranță și ne transformă în niște ființe pasive. Fiindcă simțim nevoia ca ceilalți să ne placă și să ne ofere sfaturi, inițiativa e a lor. Începem treptat să avem o atitudine pasivă, sperând că cei din jur vor decide ceea ce ne avantajează, ceea ce e bine pentru noi.
Sperăm (în mod eronat) că cei din jur sunt obiectivi, văd și înțeleg mai bine ce se întâmplă în viețile noastre, iar atunci sfaturile sunt obiective, corecte și merită a fi ascultate și puse în aplicare. Dar cum rămâne cu ceea ce simțim noi?
Cum mă voi simți punând în aplicare acel sfat? Mă voi simți împlinit/ă? Îmi respectă acel sfat al altei persoane sau viziunea ei asupra vieții mele, convingerile și valorile mele personale? Mă apropie de ele sau mă îndepărtează de ele?
Dacă nu avem încredere în noi, este posibil să căutăm acea siguranță și validările necesare în relațiile cu ceilalți.
Cei din jur ne pot oferi sprijin, aprobare sau confirmări, însă dacă nu ne simțim siguri pe noi, prețul pe care îl plătim e unul destul de mare. Pe de o parte, fiindcă efectul este de scurtă durată, avem nevoie în permanență de această susținere - trezindu-ne dependenți de validări și susținere din exterior, de multe ori incapabili să mai luăm o simplă decizie fără confirmările celor din jur. Pentru a obține confirmările din exterior, de multe ori încercăm să le facem pe plac altora, să nu îi contrazicem - mai exact, să avem o atitudine supusă.
Dorințele, nevoile și opiniile personale depind de alții. Renunțăm la noi în favoarea lor, ceea ce înseamnă să trăim pentru ei. În unele cazuri, lăsăm de la noi într-o măsură atât de mare și atât de des, încât singurul mod în care putem gestiona acest lucru, fără să suferim este să ne inducem sentimentul că o facem din bunătate.
O asemenea iluzie însă, nu ne permite să vedem realitatea așa cum este. Adevărata bunătate este cea exercitată voluntar, în momentul în care trăim liberi, fără să ne simțim presați și să avem sentimentul că depindem de cineva. Deci privește în tine și observă care e sensul autentic al acțiunilor tale.
Este cât se poate de clar că, cu cât ești mai nesigur pe tine, și cu cât ai o stimă de sine mai scăzută, cu atât ai o tendință mai mare să depinzi de ceea ce se petrece în exterior. Și invers, cu cât ai o stimă de sine mai ridicată, cu atât ai mai puțin nevoie de confirmări și de referințe din afară. Dependența de validările venite din exterior dau un fals sentiment de siguranță. Ideal e să nu depindem de nimeni, fiindcă există riscul să ajungem prizonierii unor dependențe la fel de grave, cum sunt alcoolul sau drogurile.
Ruperea dependenței față de părerile altora poate provoca într-o primă fază o stare de teamă, pentru că suntem obișnuiți să primim această doză pasageră de respect. Dependența față de alte persoane ne face să nu mai luptăm, astfel încât să avem o stimă de sine sănătoasă, fiindcă e mai confortabil așa.
Există două tipuri de rezistență atunci când încerci să te desprinzi de dependență: în primul rând, o rezistență interioară, care vine din tine, și o rezistență exterioară, din partea celor din jur.
Există oameni care sunt obișnuiți să aibă o legătură avantajoasă cu tine, astfel că nu vor să renunțe la ea. Poate că ai renunțat la propriile aspirații în favoarea dorințelor lor, având nevoie în schimb de susținere și aprobare. Prin urmare vor refuza încercarea de a te desprinde de această dependență. Practic, în momentul în care reușești să îți amplifici stima de sine, acest lucru se reflectă treptat și în relațiile pe care le ai, reușind astfel să eviți rezistențele care se manifestă în cazul unor schimbări bruște.
În acest caz, obiectivul ar fi să ne vindecăm și să căutăm a avea relații sănătoase, care ne aduc și ne consolidează starea de bine. Relațiile sănătoase se desfășoară pe un plan de egalitate. Faptul că te poziționezi la același nivel, înseamnă că te eliberezi de consecințele unei stime de sine scăzute.
Cei care nu se respectă pe sine se trezesc "ipotecați" în relațiile cu ceilalți, fiindcă încearcă să le facă pe plac și se tem de ceea ce ar putea să spună. Nu sunt corecți cu ei înșiși, fiincă se poziționează la un nivel inferior. Ideal este să îi cunoaștem cât mai bine pe cei din jur.
Dacă printre cei apropiați se află și persoane care nu ne susțin sau ne critică, putem ieși din relațiile respective extrem de răniți. Indicat este să ne înconjrăm de oameni cu care să putem stabili o relație la același nivel, bazată pe apreciere reciprocă, pe respect, pe evoluție, pe susținere, etc.
Primul pas pentru a ajunge să avem relații sănătoase este să conștientizăm ce fel de relații avem acum Poți începe prin a acorda atenție următoarelor aspecte în relații:
- Repoziționare: dacă relațiile nu sunt la același nivel, specifică dacă ai depus un efort să le echilibrezi sau nu.
- Prețul pe care trebuie să îl plătești: faptul că există o dependență sau că acționezi în funcție de părerile celorlalți te obligă să respecți un schimb în care tu oferi mai mult?
- Rezistențe exterioare și interioare: identificarea lor este primul pas dacă vrei să le reduci impactul și să le depășești.
Comentários